- Vampirii din Morganville de Rachel Caine:
1.Casa De Sticla : "Atunci vorbi Eve,cu o voce ridicata,pitigaiata,gafaita:
- Fantoma! Tu erai fantoma despre care vorbea Miranda! O,Doamne, Michael, tu esti fantoma! Ticalos ce esti!
El incuviinta doar printr-o inclinare a capului,concentrat inca asupra respiratiei.
Eve reusi sa-si recapete stapanirea asupra propriei voci si chitai:
- Asta e fara cea mai mica indoiala, cea mai afurisit de misto chestie pe care am vazut-o de cand ma stiu!"
2.Balul Fetelor Moarte :" - Aaa...Eve...pot sa te-ntreb....
- Despre ce? Eve inca privea incruntata pastele,ca si cum s-ar fi asteptat ca ele sa faca vreo smecherie si sa fuga din oala.
- Despre tine si Michael.
- A! Un val trandifiriu ii colora obrajii. Iar acest fapt,adaugandu-se la cel ca purta culori din afara spectrului modei goth, marginit la rosu si negru, o facea sa arate tanara si foarte draguta.Pai, nu stiu daca e..... O,Doamne, el e atat de....
- Fierbinte? incerca s-o ajute Claire.
- Fierbinte,accepta Eve.Nuclear de fierbinte . Fierbinte ca la suprafata soarelui. Si....."
3. Aleea Intunericului :" - Buna, zise ea, alegandu-se cu un zambet chiar si mai larg.
- Vorbeste! Excelent. N-aveam ce sa fac cu cineva lipsit de coloana vertebrala. Spune-mi,micuta Claire,iti plac stiintele?
Era un mod de exprimare atat de antic....stiintele. De regula,lumea spunea stiinta, sau specifica una anume, cum ar fi biologia,sau fizica nucleara, sau chimia. Si totusi, ea stia raspunsul.
- Da, domnule. Ador stiintele.
Ochii negri ai lui Myrnin scanteieara, plini de un amuzament usor rautacios."
4. Aleea Intunericului :"-Arat ridicol, se planse Claire.
In acelasi timp,arata si total ostentativ.
- N-am putea sa alegem ceva, nu stiu, negru? daca tot e vorba sa ne strecuram acolo?
- Inceteaza cu trancaneala, ii porunci Myrnin, in timp ce-i aplica machiajul pe fata.
Parea sa se distreze al naibii de mult fata de cat ar fi necesitat situatia, si ea resimti inca o data indoiala asupra faptului ca leacurile lui l-ar lecui cu adevarat. Amelie avusese un moment temeinic ca sa-i ceara sa nu vina la banchet, existase, de asemenea, un motiv temeinic pentru lasarea lui in afara calculelor pe care si le facuse, pentru pace,sau razboi."
5.Domnia Haosului :"Mai era ceva, un lucru pe care el nu-l spunea. Claire isi intoarse privirea spre Eve, insa ea nu zise nimic, culmea.
- In orice caz, o sa te faci bine, continua Shane.Am avut noroc,de data asta. Lui Francoise nu i-a fost prea foame.
Isi strannse degetele in jurul cruciulitei si ramase asa.
Mainile ii tremurau.
- Shane?
- Imi pare rau, sopti el. N-am putut sa ma misc. N-am facut altceva decat sa stau acolo.
- Ba nu, nu-i adevarat, interveni Eve. I-a ars un pumn lui Franny(Francoise) de l-a facut sa zboare prin toata camera si l-ar fi strapuns cu piciorul unui scaun in chip de tepusa, daca n-ar fi intervenit Bishop.
Asta semana a Shane."
6. Carpe Corpus (Corp impur) :"Era cam greu sa-i intorci spatele Ysandrei; si totusi, Claire o facu. Auzi chicotitul sasait al vampiritei, si simti furnicaturi la ceafa.
Simti o atingere de gheata acolo, asa ca, tresarind, se rasuci pe calcaie, la timp cat sa vada degetele reci ale Ysandrei prelingandu-se prin aer exact acolo unde se aflase ceafa lui Claire.
- De unde-ai invatat sa te porti ca un vampir? o lua Claire la rost, enervata din cauza ca se speriase, ceea ce detesta. Din filme? Pentru ca nu esti altceva decat un cliseu mare, umblator si ridicol, si stii ceva? Nu ma impresionezi."
7.Stingerea :" - Nu te misca,ii zise el cu blandete. Ai tensiunea foarte scazuta.Am incercat... am incercat sa ma opresc,Claire. Chiar am incercat. Te rog,acorda-mi increderea asta.
- M-ai muscat, zise ea inca o data.
Inca parea surprinsa,dupa voce,cu toate ca in realitate nu mai era. Nu poti sa ai incredere in el. Shane ii spusese asta. Si Michael. Si Eve. Ba chiar si Amelie.
Nu poti sa ai incredere in mine.
Si Myrnin i-o spusese,inca de la inceput.Doar ca ea niciodata n-o crezuse cu adevarat. Myrnin era ca o cursa palpitanta, ca una din acele distractii tenebroase de carnaval, in care tot felul de creaturi inspaimantatoare se apropie de tine, dar niciodata nu te ating de-a binele.
Acum stia ca se inselase."
- Fantomele ne stiu toate secretele :" -Hei,Paige, am zis, grabindu-ma sa ajung suficient de aproape de ea, incat sa pot sa vorbesc incet. Ce s-a intamplat?
- Cassie? a murmurat ea. Nici nu s-a sinchisit sa priveasca spre mine.
- Nu,razbunatorul mascat.
Nici sa zambeasca nu s-a catadicsit.
Oftand cu zgomot, s-a rostogolit intr-o rana .S-a oprit cu privirea pe suvitele de par care-i cazusera peste brat si s-a apucat sa si-o rasuceasca intre degete pe una dintre ele.
- Tu crezi ca Larry ma mai tine minte?m-a intrebat.
Of, Doamne!Trecuse atat de mult timp de cand o apucase ultima data melancolia dupa Larry ! Credeam ca terminase cu asta.
- Sigur ca da, i-am raspuns, straduindu-ma ca vocea sa-mi sune indeajuns de convingatoare, incat sa nu fie nevoie sa mai dezvolt subiectul. Probabil ca Larry si-ar fi uitat mai degraba numele de familie, inainte de-a o uita pe Paige.Imaginea unei echipe de salvare care scoate de pe fundul lacului tocmai trupul neinsufletit al iubitei tale iti ramane intiparita in minte. Dar nu cred ca era tocmai felul in care-si dorea Paige ca el sa-si aminteasca de ea."
- Fortele Raului Absolut:
1.Invocarea: "- Poti sa vii in pijamale la micul dejun.Baietii mananca numai la pranz si la cina cu noi, dar micul dejun il iau mai tarziu, asa ca avem putina intimitate.
- Baietii?
- Simon, Derek si Peter.
- Sanatoriul e mixt?
- Ihi. Isi tuguie buzele in oglinda si isi piguli o cojita uscata. Parterul il folosim la comun, dar etajul este separat.
Se apleca in afara usii, aratandu-mi cat de scurt era holul.
- Ei au cealalta aripa. Nu exista nici macar o usa de legatura. De parca ne-am strecura pana acolo noaptea dac-am putea. Chicoti. Ei,bine, Tori ar face-o.Si poate si eu, dac-ar fi cineva acolo care sa merite sa te strecori pana la el. Tori ii face ochi dulci lui Simon. Ma cerceta atent in oglinda. Tie s-ar putea sa-ti placa Peter. E dragut, dar mult prea mic pentru mine. Are treisprezece ani. Aproape paisprezece, daca ma gandesc mai bine.
- Eu am cinsprezece."
2.Revelatia :"Derek ma dirija in toaleta barbatilor si incuie usa. Ma ridica si ma aseza pe blatul chiuvetelor inainte sa pot protesta , apoi isi spala bine mainile, cu manecile suflecate pana la coate , de parca se pregatea pentru operatie.
- Hm, Derek...?
Uda un servet de hartie si ma apuca de barbie,risicandu-mi fata si stergandu-ma.
- Derek? Nu sunt ranita.
- Esti plina de sange.
- Dar nu e al meu. Pe cinstite. E de la...
- Varcolac. Stiu. Imi ridica mana si se apuca s-o curete. Tocmai de aceea trebuie sa-l dau jos.
- Derek? M-am aplecar, incercand sa-i vad fata. Esti bine?
Continua sa frece.
- Sunt doua cai sa devii varcolac. Fie te nasti unul dintre ei, fie esti muscat de unul. Daca saliva ta ajunge in sangele tau, e ca un virus."
3. Rafuiala :"M-am strecurat mai aproape, simtindu-i bratele cuprinzandu-ma si strangandu-se in jurul meu. Buzele ni s-au atins.....
- Derek? striga tatal lui. Chloe?
Derek scoase un marait. Eu am ras si m-am dat inapoi.
- Se pare ca avem parte de o multime de din astea, nu-i asa? am zis eu.
- Prea multe. Dupa ce mancam, o sa mergem la o plimbare. O plimbare lunga. Departe de orice intrerupere cu putinta.
Am ranjit in sus, catre el.
- Suna ca un plan.
Apropo de planuri, domnul Bae avea o gramada. La pizza, ne-a confirmat ceea ce asteptam eu- trebuia sa fugim din nou, de data asta de clanul Cabal.
- Deci tot ce-am facut acolo, la laborator.... n-a folosit la nimic? am intrebat eu.
- Probabil ca doar i-a scos din sarite pe Cabali, murmura Tori."
- Ingerul Noptii :
1. Ingerul Noptii :"— Mai întâi, a început, trecând în spatele meu şi aşezându-şi mâinile pe blat, chiar lângă ale mele, îţi alegi roşia.
Şi-a aplecat capul în aşa fel încât gura lui era aproape de urechea mea.
— Bun. Acum ia cuţitul!
— Bucătarul stă întotdeauna atât de aproape? am întrebat, neştiind sigur dacă îmi plăcea sau mă temeam de fiorii pe care mi-i provoca apropierea lui.
— Atunci când îşi dezvăluie secretele culinare, da. Ţine cuţitul cum trebuie!
— Dar îl ţin.
— Bun.
S-a dat înapoi şi m-a privit cu atenţie, părând că vrea să descopere vreo greşeală; îşi muta privirea de colo-colo, de la una la alta. Pentru o clipă mi s-a părut că am zărit un zâmbet secret de aprobare.
— Gătitul nu se învaţă, a adăugat apoi. E înnăscut. Ori ai talentul ori nu îl ai. Ca şi chimia. Crezi că eşti gata pentru chimie?
Am apăsat cuţitul în roşie; am tăiat-o în două şi fiecare jumătate s-a rostogolit uşor pe fundul de lemn.
— Spune-mi tu. Sunt?
Patch a scos un sunet adânc pe care nu l-am putut descifra şi mi-a aruncat zâmbetul lui de pirat."
2.Crescendo :"— Ştiu! a propus Vee. Am putea să-i furăm jurnalul!
— Ăla pe care îl cară tot timpul după ea din primul an de liceu?
— Ăla despre care zice că ar pune în umbră până şi cele mai cunoscute reviste de scandal, a ciripit ea, iar tonul vocii era in credibil de zglobiu. Dacă se întâmplă ceva între ea şi Patch, atunci sigur a scris în jurnal.
— Nu ştiu ce să zic.
— Oh, haide! 1-1 dăm înapoi după ce terminăm. Nu facem nici un rău.
— Cum? 1-1 aruncăm pe balcon şi fugim? O să ne omoare dacă o să afle că i l-am luat.
— Sigur. 1-1 aruncăm pe balcon sau îl furăm în timpul petrecerii, citim ce scrie prin el şi îl punem la loc de unde l-am luat înainte să plecăm.
— Nu mi se pare o idee prea bună.
— N-o să spunem nimănui ce am citit. O să fie secretul nostru. Totul e în regulă atâta timp cât nu facem rău nimănui.
Nu ţineam neapărat să furăm jurnalul lui Marcie, dar îmi pu team da seama că Vee nu avea de gând să renunţe la idee. Cel mai important lucru era s-o conving să vină cu mine la petrecere. Nu aveam destul curaj să mă duc singură. Mai ales pentru că nu puteam conta pe nimeni acolo. Nu ştiam pe nimeni.
3. Tacere:
"Adormisem acasa la Patch.
M-am luptat sa ma ridic in fund.
- Mama o sa ma omoare! am izbucnit, in fata nimanui anumes.
In primul rand era zi de scoala.In al doilea rand, ratasem stingerea la un kilometru si nici nu ma obosisem sa sun ca sa explic de ce.
Patch statea pe un scaun in colt, cu barbia sprijinita in pumn.
- S-a aranjat deja. Am sunat-o pe Vee. A acceptat sa garanteze pentru tine. Povestea pe care o-a vandut-o mamei tale este ca voi doua a-ti mers la ea acasa ca sa va uitati la versiunea de cinci ore a filmului "Mandrie si Prejudecata", tu ai pierdut notiunea timpului, ai atipit prim si, in loc sa te trezeasc, mama ei a fost de acord sa te trezeasca, mama ei a fost de acord sa te lase sa dormi la ea.
- Ai sunat-o pe Vee? Iar ea a fost de acord, fara sa puna intrebari?
Nu parea deloc stilul lui Vee. Mai ales anoii Vee, care dezvolta-se o dorinta de moarte pentru tot neamul barbatesc in general."
3. Tacere:
"Adormisem acasa la Patch.
M-am luptat sa ma ridic in fund.
- Mama o sa ma omoare! am izbucnit, in fata nimanui anumes.
In primul rand era zi de scoala.In al doilea rand, ratasem stingerea la un kilometru si nici nu ma obosisem sa sun ca sa explic de ce.
Patch statea pe un scaun in colt, cu barbia sprijinita in pumn.
- S-a aranjat deja. Am sunat-o pe Vee. A acceptat sa garanteze pentru tine. Povestea pe care o-a vandut-o mamei tale este ca voi doua a-ti mers la ea acasa ca sa va uitati la versiunea de cinci ore a filmului "Mandrie si Prejudecata", tu ai pierdut notiunea timpului, ai atipit prim si, in loc sa te trezeasc, mama ei a fost de acord sa te trezeasca, mama ei a fost de acord sa te lase sa dormi la ea.
- Ai sunat-o pe Vee? Iar ea a fost de acord, fara sa puna intrebari?
Nu parea deloc stilul lui Vee. Mai ales anoii Vee, care dezvolta-se o dorinta de moarte pentru tot neamul barbatesc in general."
- Eve :
1.Eve :"Pătura mi-a căzut de pe faţă. N-am îndrăznit să intind mâna să o ridic, n-am îndrăznit să mă mişc, de teamă să nu fiu văzută. În cealaltă parte a carlingii, Caleb s-a întors, mişcând uriaşa cochilie metalică. Silueta a mai făcut un pas în faţă şi a pus o mână pe cadrul uşii rupte. M-am crispat, simţind deja ce avea să urmeze: arma pe care avea să şi-o scoată de la centură, cătuşele care aveau să-mi prindă încheieturile.
— Eve? A şoptit în cele din urmă o voce familiară.
Am aruncat o privire spre geamul spart. Hainele lui Arden erau ude leoarcă, iar părul negru îi era lipit de cap. În lumina pală, îi vedeam faţa încordată de nelinişte.
— Eşti acolo? Eşti bine?
— Da, eu sunt. Am ieşit în lumina lunii. Sunt bine.
S-a urcat în elicopter, cu ghetele afundându-se în frunze Şi-a mutat privirea de la mine la trupul ghemuit al lui Caleb, de parcă asta răspunsese în sfârşit întrebării pe care o avea în minte. Apoi s-a aşezat pe un scaun.
— Te-ai întors…
Am manevrat lanterna de plastic, uitându-mă lung la Arden. Tremura de frig, apa curgea de pe ea de parcă ieşise din nou din râu. I-am întins pătura mea.
Arden a căutat prin cutie, rupând ambalajul unui pachet cu mâncare uscată.
— Ei bine, a ridicat ea din umeri, trebuie să mănânc."
2. Sacrificiul :"Am înşfăcat o puşcă şi m-am alăturat celorlalte femei, simţind în mâini greutatea rece a armei. Mi-am adus aminte de ceea ce îmi spusese Caleb, atunci când fusesem în tabăra lui: „Uciderea unui soldat al Noii Americi e o infracţiune pedepsită cu moartea.” M-am gândit la cei doi soldaţi pe care îi împuşcasem în autoapărare. Am lăsat trupurile pe marginea drumului, lângă Jeepul lor guvernamental. Pe al treilea l-am ameninţat cu arma, forţându-l să ne conducă spre Califia, cu mâinile tremurându-i pe volan. Caleb se lungise pe locul din spate, cu piciorul sângerând acolo unde fusese înjunghiat. Soldatul era mai tânăr decât mine – i-am dat drumul când am ajuns la marginea oraşului San Francisco.
— Maeve, chiar avem nevoie de arme? Nu ar trebui să folosim…
— Dacă le descoperă pe evadate, o să le ducă pe toate înapoi în Şcolile lor, unde îşi vor petrece următorii ani însărcinate şi atât de drogate, încât nici nu or să-şi amintească propriile nume. Asta nu e o soluţie.
Păşea prin faţa rândului de femei, împingându-le umărul pentru a le potrivi ţinta.
M-am uitat de-a lungul ţevii, dincolo de pod şi de oceanul cenuşiu, încercând să nu dau atenţie omisiunilor lui Maeve. Nu a menţionat ce se va întâmpla cu mine. În schimb, afirmaţia avea o uşoară tentă acuzatoare – de parcă eu îi invitasem pe soldaţi aici."
- Evernight :
1.Evernight :"Uneori mă gândeam că aş fi fost în stare de orice ca să-i gust din nou sângele. Atunci mă speriam cel mai tare.
— Ce părere ai?
Mi-am pus pălăria veche de catifea pentru Lucas, gândindu-mă că avea să râdă; materialul de un violet-închis arăta probabil bizar pe părul meu roşu.
Insa el mi-a zâmbit într-un fel care mi-a încălzit tot trupul.
— Eşti frumoasă.
Eram în Riverton, la un magazin cu haine la mâna a doua, bucurându-ne de al doilea weekend petrecut împreună în oraş mai mult decât de primul. Părinţii mei îşi asumaseră din nou sarcina de însoţitori la cinematograf, aşa că ne hotărâserăm să renunţăm la ocazia de a vedea Şoimul maltez. În schimb, alergam să intrăm în magazinele încă deschise, uitându-ne la postere şi la cărţi, şi ne târguiam cu o parte dintre vânzătorii — care-şi tot dădeau ochii peste cap — din spatele tejghelelor, evident sătui de adolescenţii de la „şcoala aia”, care alergau agitaţi. Ghinionul lor, fiindcă noi ne distram foarte bine.
Am luat de pe un raft un şal de blană albă şi mi l-am pus pe umeri.
— Cum ţi se pare?
— Blana e moartă.
Lucas a spus-o oarecum ironic, dar poate credea că oamenii n-ar fi trebuit să poate blănuri. Eu, una, simţeam că, în privinţa lucrurilor vechi, ar fi trebuit să fie OK; animalele muriseră cu zeci şi zeci de ani în urmă, aşa că n-aveam cum să le mai fac vreun rău. M-am grăbit totuşi să-mi dau jos şalul."
- Nascuta la miezul noptii:
1. Nascuta la miezul noptii :"— Ha! exclamă blondul. Ne mai spun şi măciucari. Dinspre celelalte scaune răsunară hohote de râs.
— De ce vi se pare amuzant? întrebă fata îmbrăcată din cap până-n picioare în negru.
Avea un ton atât de sobru, încât Kylie se înfiora.
— Nu ştii ce e un măciucar? întrebă Blondinul. Dacă vii lângă mine, îţi arăt eu.
Cand se întoarse spre ea, Kylie îi văzu din nou ochii. Măiculiţă! Acum erau aurii. Aveau lucirea aurie stridentă din ochii unei feline. Lentile de contact, îşi dădu seama Kylie. Sigur purta nişte lentile ciudate, care îi făceau ochii să se schimbe aşa.
Tipa emo se ridică, de parcă ar fi avut intenţia să se ducă să se aşeze lângă blond.
— Nu o face! spuse tipa cu broscoiul, care acum nu mai avea animalul în poală şi care se sculă în picioare.
Ieşind pe interval, se aplecă şi îi şopti ceva la ureche tipei emo.
-Scârbos! Tipa emo se trânti din nou pe scaunul ei. Apoi se uită spre blond şi îndreptă un deget spre el. Era dată cu ojă neagră. Nu ţi-ai dori să mă scoţi din sărite. Mănânc chestii mai mari decât tine la miezul nopţii.
— A pomenit cineva ceva de miezul nopţii? se auzi o voce din spatele autobuzului.
Kylie se întoarse să vadă cine vorbise.
Altă fată, pe care Kylie nici nu o observase, sări de pe scaun. Avea părul negru tăciune şi purta ochelari de soare aproape la fel de întunecaţi ca părul. Însă ceea ce o făcea să arate aşa de nefiresc era tenul ei. Alb. Alb ca varul."
-Hex Hall:
"Biroul ei era la parter, dincolo de salonul cu scaune lungi şi subţiri. De data asta, când treceam prin el, am observat că scaunele lungi şi subţiri fuseseră înlocuite de nişte fotolii mai frumoase, mult mai rezistente, iar canapelele roase fuseseră re- tapiţate cu un material vesel, în dungi albe şi galbene.
— Când aţi schimbat mobila? am întrebat eu.
Ea se uită peste umăr.
— N-am schimbat-o. E o vrajă de percepţie.
— Poftim?
— Una dintre ideile cu care a venit Jessica Prentiss. Obiectele din clădire reflectă gândirea privitorului. În felul acesta putem să stabilim cât de bine vă simţiţi aici în funcţie de ceea ce vedeţi.
— Deci mi-am imaginat mobila aia urâtă?
— Într-un fel, da.
— Şi exteriorul clădirii? N-o luaţi ca pe o jignire, dar tot arată cam dărăpănat.
Doamna Casnoff râse încet.
— Nu, vraja e folosită doar în spaţiile comune din interior: în saloane, în clase şi aşa mai departe. Hecate trebuie să păstreze ceva din aerul misterios şi amennţător, nu crezi?
Cand am ajuns în faţa uşii biroului doamnei Casnoff, m-am întors şi m-am uitat iar la salon. Acum vedeam felul în care canapelele, scaunele şi chiar perdelele licăreau şi tremurau uşor, ca aerul cald care se ridică de pe pământ într-o zi caniculară.
Ciudat."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bun venit in coltisorul meu de lume,abia astept parerea/intrebarea ta♥