Draga jurnalule,
In sfarsit am recuperat jurnalul de la Margaret, si pot scrie si eu ceva. M-am gandit ca ar fi super tare sa iti povestesc ca saptamana trecuta (dupa ce Margaret a luat jurnalul sub aripa ei protectoare) a aparut un profesor nou in scoala, desigur ar fi ilegala o relatie cu el si pe deasupra mai am si iubit, dar pana si fetele super-populare si in acelasi timp super-rele au pus ochii pe el. Marcus cred ca este putin gelos. Dar eu am incredere in el asa ca si el trebuie sa aibe incredere in mine. Mersi Doamne ca nu poate citi mintile. Sau mai bine, ca nu imi poate citit mintile MELE!
Si cum ti-am povestit. Este un profesor. Presupun ca are 24-25 de ani. Tocmai ce si-a terminat si facultatea si preda Limba si Literatura Romana. Stiu, stiu, nu prea gasesti profesori care sa predea asa ceva. Dar uite-l ca preda, si ca un bonus – este profesor la clasa mea si a lui Margaret. Ea ce crede despre asta? Ei bine, spune ca nu este chiar atat de tare. (Nu vrea sa recunoasca, ca sa nu se simta ca celelalte fete). Niciodata nu am fost mai dornica sa ajung la ora de romana, sa-mi fac temele la materia asta, sau sa ma chinui sa fac o impresie buna. Kay mi-a spus o data in gluma ca eu nici nu trebuie sa ma chinui prea mult. Simpla mea prezenta ii face pe toti profii sau profele fericiti. Si oare de cate ori v-a trebui sa imi repet ca am deja un iubit? Mi s-a parut extraordinar de interesanta povestea in serialul Micutele Mincinoase, dar nu imi doresc sa fiu Aria la capitolul asta. Stai putin ca imi suna telefonul.
- Da?
- Ai 5 minute?
- Marcus ce s-a intamplat?
- Am auzit niste zvonuri si vreau sa aflu daca sunt adevarate.
Oooo. Asta nu suna a bine.
- Sa aud.
- In primul rand vreau sa stii ca am incredere in tine. Iar in al doilea vreau sa-mi spui ce parere ai despre profu.
- Care prof? Am incercat eu sa fac pe proasta. Dar stiam prea bine la ce se refera.
- La profu cel nou.
- Aha, cel de romana. Este Ok. Nu ne da multe teme, si ne preda destul de bine.Dar care sunt zvonurile?
- Ada nu se lasa pana nu va doboara.
Oare unde am mai auzit eu cliseul asta? Doua fete bune prietene destul de populare si o tipa rea foarte bine cunoscuta care jura sa le distruga vietile! Presupun ca in APROAPE TOATE cartile mele.
- Am mai auzit amenintarea asta de mii de ori pana acum, Marcus, si tot ce a facut a fost sa se distruga pe ea incetul cu incetul.
- O sa ma ocup eu de ea !
- Sa-i spui lui Kay sa ii umfle un ochi si din partea mea.
- Nu am spus ca voi vorbi cu Kay. Pa.
Si a inchis. Serios? Asa iti lasi iubita cu ochii in soare spunandu-i cea mai epica replica de sfarsit de conversatie? Ori este nebun ori este prost. Ada intotdeauna este impreuna cu o gasca de tipi de cand Margaret a luat-o o data de pe strada si a caftit-o putin.Trebuie sa il opresc.
- Margaret!!!!!!
- Da????!!!!!
- Marcus are probleme!!!
- Nu mai tipa, vin acum !!! Care este problema? M-a intrebat ea de la usa.
- Ada a trimis nu stiu ce zvon despre mine si despre profu ala nou si dragut iar Marcus vrea s-o rezolve.
- Kay stie?
- Cred ca Kay nu mai stie de ceva timp ce tot face Marcus.
- Il sun?
- Eu cred ca trebuie sa il opresc singura. Dar cu un Kay langa mine cred ca m-as descurca si mai bine.
- Perfect. Vin si eu.
- Nici nu vreau sa aud.
- Haide, trebuie sa imi incerc frumusetea in cazuri de urgenta.
Cu 2 zile in urma, Margaret si-a cumpart o masina din banii pe care i-a strans muncind in fiecare vara timp de 3 ani; banii de pranz si ajutorul parintilor si al vecinilor. Nu ma prea pricep la felul masinilor dar stiu ca e neagra, mare si puternica. Si prinde o viteza al naibii de mare. Nu stiu de unde a invatat Margaret sa conduca cu o viteza asa mare dar nu cred ca este sanatos. Totusi nu aveam cum sa fug de nebuna pana la casa Adei asa ca a trebuit, spre oroarea mea, sa accept.
Stiam ca am luat o decizie proasta de cum m-am urcat in masina ; Margaret si-a pus ochelarii la ochii si a calcat pedala. Daca mergeam cu 100 km/h ar fi fost o minune. Bine ca este seara si nu prea sunt alte masini. Altfel chiar as fi inceput sa cred ca suntem in filmele acelea cand teroristii urmaresc eroii cu masina iar cei urmariti fug cu viteza total-ilegala prin oras incercand sa scape de ucigasi.
Ajunsa in cartierul Adei am rasuflat usurata dar cand l-am vazut pe Kay cu masina mergand la fel de repede ca noi m-am intrebat :” De ce ma uimeste asta oare?”.
L-am vazut la fix pe Marcus batand la usa casei. L-am strigat iar cand si-a intors capul uimit la mine l-am vazut pe iubitul Adei gata sa sara pe Marcus. Si chiar sarise. Inima mi-a inghetat pentru o fractiune de secunda. Nu stiu cum reusise Kay sa se miste asa de repede dar cand mi-am revenit din soc ajunsese in locul in care iubitul Adei il batea pe Marcus. Kay l-a ridicat si a inceput sa-i dea cate un pumn in fata.In timpul ala am fugit cu Margaret sa vedem ce daca Marcus e bine. Respira. Asta era bine. Cel putin asta am invatat la lectiile de “Cazuri de Urgenta” pe care profesorii de biologie ni le tineau cam la fiecare ora. Cand Kay a fost multumit de operatia estetica pe care i-o facuse tipului l-a lasat jos , l-a luat pe Marcus si l-a urcat in masina.Am plecat cu el direct la spital.
Am primit o veste buna : Marcus este bine. Credeam ca il voi bate si eu cand il voi vedea, dar cand am primit sansa sa il vad pur si simplu i-am spus:
- Ce-a fost in capul tau?
Si-a intors capul surprins. Probabil credea si el ca ii voi da o lectie de viata cat pentru toata viata.
- Ne separa.
- Nu este un motiv. Nu trebuie sa bagam in seama fiecare barfa sau zvon care il arunca.
- Dar este asa de greu cu toata lumea care o asculta si eu sa fiu singurul care crede ca minte….
- Nu esti asa singur. Credeam ca stii asta si mai credeam ca ai incredere in mine.
- Dar am.
M-am intors si am plecat. Nu era o despartire, si nici o cearta. Doar ca nu mai puteam sa suport asta. Am plecat acasa si l-am vizitat pe Marcus in fiecare zi pana s-a insanatosit. Te tin la curent cu restul maine. Pa jurnalule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bun venit in coltisorul meu de lume,abia astept parerea/intrebarea ta♥