M&M- La Londra

Draga jurnalule,


        Ce poate fi mai inviorator,dupa o despartire foarte urata, intre mine si Kay, si hai-sa-i-zicem-la-asta-pauza intre Megan si Marcus, decat o calatorie de 8 martie laaaaaaaa LONDRA. Muhahaha,cu toate ca eu as fi preferat Chicago......
- Mda, Margaret,oare de ce ai fi vrut tu tocmai in Chicago, orasul cu o sute de cazinouri si mult poker?!
- Heeey nu te mai uita la ce scriu!!!
- Margareeet oricum as fi vazut. Asta este jurnalul NOSTRU !
Asa dupa cum povesteam, suntem la Londra, iar de cand am ajuns aici ne tot plimbaaam. Sincer, nu am mai facut o asemenea febra musculara de cand am ajutat-o pe Megan sa isi mute toate cartile in jumatatea ei de camera,care intre timp bariera aia s-a cam evaporat. Cu toate ca ma asteptam la mai multi baieti draguti, doar stiti si voi miturile alea cu baietii englezi super-draguti si accentul lor. Accentul este....super-draguti ei bine trebuie sa incetez sa mai cred ca toti englezii arata ca si Joseph Morgan, a.k.a Klaus din TVD.
- Megan, nu vrei sa incetezi sa il suni pe Marcus? Adica, pe bune, este evident ca v-ati despartit...
- Nu ne-am despartit este doar o pauza, avem nevoie amandoi de mai mult spatiu.
Daaaa siiigur, iar eu sunt Miss Univers. Imi spune aceeasi propozitie de cand a acceptat fara nici o ezitare Marcus sa i-a o mica pauza. Ea a venit cu ideea, ea trebuie sa sufere. Macar eu si Kay am avut o despartire mai.....distractiva,intr-un fel. Sa nu credeti ca imi este dor de el. Nu. Nu e ca si cum nu ma voi mai putea distra in viata mea cu vreun baiat asa cum ma distram cu el.
Frate devin o mironosita. In loc sa cant ‘Eu si iarna sunt pe Val’ sau ‘Eu la Londra nu doorm’ cant ‘Ce e dragostea’! Really? Eu,Margaret, sufar dupa un baiat? Imposibil.
- De ce nu il suni?
- Saaaaaaa faaaaaaaac ceeeeeeee??? Megan daca ar fi vrut sa vorbeasca cu mine m-ar fi sunat el primul.
- El e orgolios, tu esti orgolioasa. Unde v-ati gasit? V-ati cautat mult?
- Hai sa mergem la o cafenea.
- Perfect. Hei mi-a venit o idee...
- Deja imi este frica.
- Ce-ar fi tu sa te imbraci cu hainele mele si eu cu ale tale?
......................................................................................................
- Ai innebunit???
- Haaaaaaaai teeeeee rooooog euuuuuuuuuuu.
Urasc cand face ochii aia ai ei verzi ataaaat de mari. E ca si cum mi-as face eu ochii mei negri fooarte mari ca sa inmoi pe cineva. Numai ca privirea mea functioneaza la toata lumea, a ei doar la mine.
- Bine, o sa o facem si pe asta. Dar sa fie clar eu nu imi pun nici o rochie pe mine.
- Yeeeeeeey.
Am terminat cu imbracatul si ne etalam noile lookuri in oglinda. Splendid, arat ca o printesa artagoasa, iar Megan arata ca cea mai inocenta rockerita.
- Nu-mi spune ca mergem la cafenea imbracate....
- Exact asa.
- O sa ne vada lume.
- Si ce daca?
- Fir-ar....
Yeeey, chiar daca am scrisul mai frumos decat al lui Margaret, tot nu imi prea da voie sa scriu in jurnalul asta. Ii este frica sa nu incep sa il decorez cu inimioare si floricele.De parca as face eu asa ceva.Acum suntem la Monmouth Coffe si este o coada imensa, pana ajunge Margaret sa i-a comenzile, deoarece cafeneaua asta e cea mai tare, ne-a luat comanda imediat cum am intrat inauntru,pot sa scriu cateva chestii pe aici. In primul rand imi sta fabulos cu hainele lui Margaret, cu toata ca ea pare cam nervoasa in hainele mele,nici ea nu arata rau.
Ma uit sa vad ce oamenii mai intra si aproape ca imi cade fata cand ii vad pe....,o doamne, oare Margaret i-a vazut? Ma uit spre ea. Nu, nu cred sa-i fi vazut. Oare ei ne recunosc? Il vad pe Marcus ca se uita peste tot si imi intalneste privirea. OMG, ce socat pare. Poate ca ideea cu schimbul hainelor nu a fost cea mai tare idee cum mi-am inchipuit. Kay se uita dupa Margaret si o vede. Pana la urma am convins-o si pe Margaret sa isi puna una dintre rochitele mele inflorate cam scurte, mai ales ca ea e putin mai inalta decat mine. Ma abtin sa spun ‘Buna Baieti.... CE NAIBA CAUTATI AICI?’ si doar zambesc. Marcus vine spre mine Kay se duce spre Margaret.
- Buna, Megan.
- Buna, Marcus.
- Hmmm, uau,...aaa...imi place...aaa.....noul tau stil.
- Oooo asta, hihi, aaaa…..am facut doar o mica gluma cu Margaret.
- Apropo de asta, unde e ea?
- Acolo. Ii spun aratand spre rochita mea preferata.
- Unde? Acolo unde imi arati tu este o fata imbracata intr-o rochie cu parul lasat lung pe spate,...iar Kay vorbind cu ea....
Vocea i se stinse incet pana sa ajunga la a-si termina propozitia. Cineva trebuie sa le pozeze fetele amandurora. Am facut poze la Soho, la Greenwich,la Palatul Buckingham,am facut poze la toata Londra,dar nu m-am gandit ca in Londra se pot afla si Kay si Marcus,ar fi trebuit sa imi i-au aparatul totusi. Pana la urma ce cauta ei aici?
- Cu ce ocazie pe aici?
- Aaaa....am vorbit cu Kay, stii el vrea sa se impace cu Margaret, ii e foarte dor de ea....
- Ahaa, si tu ai venit pentru ca sunteti cei mai buni prieteni de cand v-ati nascut?
- De fapt...eu am venit pentru ca...aaa....vroiam sa vad Londra.
- Daaaaa siiigur, iar eu sunt,cred ca,a doua oara pe ziua de azi Miss Univers. Se aude vocea lui Margaret chiar din spatele meu. Ii poti zice ca ai venit si tu cu Kay doar ca sa te impaci cu ea.
- Nu a fost o despartire,a fost o pauza. Ma aud eu si Marcus in acelasi timp.
Ma uit mai bine la Margaret, Kay sta langa ea. Doamne, zici ca nu s-a intamplat nimic de cand nu s-au mai vazut. Se comporta exact ca pana acum.
- Da da cum ziceti voi. Baieti va urez mult noroc cu coada asta. Pana maine poate va luati si voi ceva.
- Megan,..., noi doi suntem in regula, nu?
- Da, sigur.
- Bine.
Frate aia a fost o faza ciudata. Daca stiam ca vor veni sufletele noastre pereche dupa noi intr-o escapada romantica am fi mers la Paris, sau poate la Chicago.... ?